VoinÛa de Putere

Geo Savulescu

Destinul eroilor, realizarea unui destin, pare s| fie cap|tul terminus al unui roman. AÕa se întâmpl| cu eroii romanului VoinÛ| de putere (Ed. Dacia, Cluj, 2001) scris de Nicolae Breban. Tragedia este - desigur- realizarea destinelor care sunt depline numai odat| cu terminarea vieÛii eroilor. Destinul lui Amedeu DumitraÕcu, acest mort-viu, este de a nu se realiza, este un destin pierdut. Gabriela, iubita lui secret|, îÕi pierde Õi ea destinul pierzându-Õi minÛile. M|riuÛan Õi Myriam îl câÕtig| împlinindu-Õi o iubire pierdut| din tinereÛe prin moarte. Mârza, nu are importanÛ|, Õi aÕa nu-Õi avea destinul lui. Ce greu este s| ai un destin, un adev|rat destin! Õi mai ales s|-l împlineÕti.

Are ca tema cartea lui Nicolae Breban destinul? Orice carte mare are ca tema desf|surarea unor destine, construirea unor adev|rate destine. S|-Ûi construeÕti un adev|rat destin în viaÛ| nu este chiar aÕa de uÕor; s| construieÕti destine într-un roman, destine dup| chipul Õi asem|narea ta, este cu mult mai greu.

Dar ce înseamn| s| ai un destin? Înseamn| s| poÛi fi tu, omul care eÕti, tu cel ce dai din mâini Õi îÛi miÕti picioarele mergând, s| fii unul cu ceea ce este în interiorul t|u, s| fii unul cu omul t|u interior. Recunosc c|, în ciuda simplit|Ûii, este ceva foarte greu de realizat. Omul social care suntem este adoptat de viaÛa ce curge si-l împinge uneori s| fie ceea ce nu poate fi. Ce greu este s| te aperi de mica tentaÛie care, repetându-se, te îndep|rteaz| de ceeace am putea spune c| este destinul t|u. Atunci când, mult mai târziu, te întrebi de ce ai f|cut ceeace ai f|cut este, de cele mai multe ori, prea târziu s| mai dai înapoi. AÕa se întâmpl| cu Amedeu care, buim|cit dup| primul Õoc, nu Õtie de ce a ajuns aici unde este, Õi cum de a putut s| se lase tentat de ceeace nu i se potriveÕte, de ceeace nu-i al lui.

Poate c| fiecare dintre noi, cei ce citim acest roman, ar trebui s| ne întreb|m de ce Õi cum am ajuns aici, aici unde suntem. Poate-i bine, poate am gresit, poate mai e ceva de f|cut, poate c| mai am ceva de f|cut c| s| fiu consonant cu mine însumi. Asta însemn| s| simt ceeace-mi sun|, ce-mi r|sun| ca o melodie în sufletu meu cel acuns undeva, Õi s| fiu atent în simÛirea mea ca aceast| melodie s| semene cu cântul meu, "flueratul" meu din fiecare zi, care s| nu fie prea departe de acel cânt uneori uitat, uneori l|sat s| aÕtepte crezând c| nu-l poÛi pierde.

Cât de greu este s| g|seÕti cuvinte cu care sa exprimi ceva foarte simplu. SpecialiÕtii spun c| noi gândim prin cuvinte, cu ajutorul cuvintelor. De ce, oare, sunt atât de greu de citit c|rÛile în care cei ce se ocup| cu gândirea îÕi expun ideile lor? de ce sunt aride c|rÛile de filosofie? Câteodat| gândul este aÕa de clar, de limpede, în minte Õi transpus pe hârtie pare încâlcit. De aceea, poate, încercarea de aÛi transpune temele filosofice în roman, aÕa cum face Nicolae Breban în VoinÛa de putere, încercare ce poate p|rea inedit|, cred c| ar putea fi bine salutat|. S| nu uit|m c| Nietzsche a fost considerat de contemporani un poet mai degrab| decât un gânditor, ca s| ajung| s| fie ca unul dintre cei mai profunzi gânditori. Asta nu înseamn| c| romanul trebuie s| fie un purt|tor de filosofie, dar poate fi un exemplu viu de filosofie. S| încerc a m| exprima mai clar: viaÛa noast|, Õi ce altceva este un roman decât exprimarea vieÛii omeneÕti? viaÛa noastr| are p|rÛile ei ascunse care uneori sunt exprimate numai de filosofi, care nu pot fi înÛelese decât cu o gândire profund|. De aceea aceast| tentaÛie, pentru oricare dintre noi, s| filosof|m, s| ne d|m cu p|rerea. De aceea ne place s| g|sim în texte care ni se par mai accesibile, în romane, gânduri profunde care ne miÕc| fiinÛa, care ne pun în faÛa unor destine construite de autori ca Õi când ar face, ar modela cu ajutorul cuvintelor, o lume din nou, o lume pe care putem pune mâna atât la începutul ei cât Õi, în câteva ore, câteva zile, s|-i cuprindem Õi sfârÕitul.AStfel putem, cu alte cuvinte, s| strângem între degetele noastre o viaÛ| de om, vieÛile unor oameni, ceea ce ne r|scoleÕte profund. Poate c| acesta este exemplul viu al filosofiei care gândit| separat devine arid|, plictisitoare, de neluat. Poate de aceea opera unui Balzac, unui Dostoievski, unui Proust, a multor alÛi autori, a fost Õi este un nesecat izvor pentru gânditori.

În monografia Nietzsche, maxime comentate (Ed. FundaÛiei Culturale Ideea European|, 2004), carte despre care am scris Õi în care Breban încearc| Õi reuÕeÕte, spre deosebire de comentatorii cunoscuÛi a lui Nietzsche, s| scoat| la iveal| unele consecinÛe neb|nuite ale acestei gândiri, consecinÛe ce sunt dep|Õite de ideile vehiculate în roman, în roman unde un scriitor îÕi poate c|p|ta o mai mare libertate de exprimare, o mai mare libertate a ideilor. Unde veÛi mai întâlni exprimarea, legat| de gândirea lui Nietzsche, fantoma ...voinÛei de putere!? (pg.599) exprimare susÛinut|, poate, prin toat| opera lui Nicolae Breban Õi pe care a evitat-o în monografie.

Breban s-a întâlnit cu Nietzsche din tinereÛe Õi a fost cucerit de adâncul gândirii sale, a încercat s| studieze filosofia (Breban) de unde a fost expulzat în anii 60. Pâna la 70 de ani nu s-a dezis de aceast| influenÛ| care este evident| în romanele sale. Mai mult, a f|cut tot timpul eforturi de a se apropia, din ce în ce mai mult, de gânditorul de la Sils Maria completându-Õi lecturile filosofice Õi de psihologie. Ne afl|m, acum, în faÛa unui scriitor care poate p|Õi cu încredere în acest domeniu atât de hulit din diverse p|rÛi Õi direcÛii: filosofia.

S| ne întoarcem la VoinÛa de putere, sintagm| cheie nietzschean|. Martin Heidegger, în voluminoasa sa monografie despre Nietsche, ne spune: " Termenul "VoinÛ| de putere" denumeÕte caracterul fundamental al fiinÛ|rii; fiecare fiinÛare este, în m|sura în care este: VoinÛ| de putere." Heidegger leag|, deci, VoinÛa de putere de fiinÛ| ceea ce duce la "sensul fiinÛei", înÛelegând aici prin sens faptul c| FiinÛa, cu F (mare), numai eal poate deveni manifest| Õi poate veni în întâmpinarea adev|rului. Cu alte cuvinte numai astfel fiinÛa poate exista, prin VoinÛa de putere!

Poate de aceea a simÛit nevoia, Nicolae Breban s| pun| titlul romanului VoinÛa de putere pentru ca apoi, în 600 de pagini s| urm|reasc| cu o mare fineÛe realizarea destinului, destinul care este chiar fiinÛa care Õi-o poate câÕtiga sau pierde un individ, un personaj, un om din vremea noastr| Õi din orice vreme.

Toate personajele din VoinÛ| de putere sunt angrenate, conÕtient sau mai puÛin conÕtient, în aceast| lupt|, aceast| nevoie, trebuinÛ|, de a avea un destin, de aÕi pune în joc propria VoinÛ| de putere, fiecare în felul lui, ceea ce permite romancierului s| creeze diverse feluri în care cineva se poate crea pe sine. Tân|rul Õi frumosul Apolon, Amedeu, fiu de Û|ran cu o genetic| s|n|toas| se realizeaz| la catedra sa de literatur| comparat| având Õi un rol important în redacÛia cotidianului Ardealul. Foarte frumos ales acest personaj, penru c| singura nobleÛe sigura, chiar nobleÛe de sânge, ce ne-a r|mas este aceea a Û|ranilor care se trag, indiferent de zona p|mântului nostru, direct

din locuitorii vechii Dacii, care s-au p|strat în vremuri de restriÕte în p|duri Õi în munÛii numai de ei cunoscuÛi ca s| renasc|, de fiecare dat|, alegându-Õi câte un cap mai luminat, s|-i conduc| la victorii nu odat| r|sun|toare. Cu o exprimare mai apropiat| de timpul nostru Nicolae Manolescu scrie legându-se de Sufletul românesc la Constantin Noica: Istoria l-a calcat cu Õenilele Õi el nu s-a clintit din eternitatea lui fireasc|. ( Inutile silogisme de moral| practic|, p.359, Albatros, 2003) AÕadar, Amedeu are toate datele care s|-i permit| exercitarea VoinÛei de putere, cu toate acestea prefer|, e adev|rat fiind Õi tânar, s| aib| în mod constant câte un maestru c|ruia s|-i paseze r|spunderea exercit|rii voinÛei. Fiecare am visat la un maestru, cei mari au avut de multe ori maeÕtrii.... Mai întâi profesorul Martinetti Õi apoi pe M|riuÛan. Pesonajul nu simte nevoia s| se impun|. Asta se simte în relaÛia sa cu femeile, Patricia, colega de la facultate, o bun| profesionist|, ca Õi Rodica Filipescu de la ziar. A fi bun în profesia ta este un prim pas spre realizarea unui destin dar nu suficient. VoinÛa de putere pe care o consumi, în acest caz, este necesar| dar nu totdeauna destul de intens| ca s|-Ûi asigure g|sirea drumului t|u în viaÛ|, drumului t|u unic care te face s| simÛi c| exiÕti. Cu toate c| aceste femei sunt vulnerabile în faÛa unui frumos Õi tân|r coleg el prefer| s| nu se angajeze, nu face nici un pas c|tre niciuna din ele, o prefer| pe Gabriela, profesoara cuminte care-i satisface nevoile sexuale, dându-i totul -aÕa cum fac femeile ce iubes- f|r| s| cear| nimic în schimb. Amedeu nu se angajeaz| în faÛa unor femei care-l vor p|r|si, pe nesimÛite Õi pentru a se ap|ra, când începe derapajul lui, alunecarea spre pierderea destinului prin lipsa voinÛei. Prefer| s| r|mâne cu Gaby, femeia cuminte, ascult|toare Õi totdeauna acas|, aÕteptându-l.

Economia romanului, a construirii personajelor, este cu totul special|. Pe rând, la început Callimachi, Mârza de mai multe ori si în final M|riuÛan se transform| în naratori, fiecare cu povestea lui în care se desf|Õoar|, cu fiecare situaÛie, teme filosofice sau sociale, asta pâna la pagina 504 când naratorul devine chiar Breban. Ca s| nu fie nici o interpretare greÕit|. Astfel, vocea autorului este peste tot, vocea autorului care domin| toate temele. Mai mult. Înca din primele 200 de pagini m| întrebam de ce apare un "ca s| zic aÕa" ca un fel de punctuaÛie printre idei, mai târziu, când alÛi naratori preiau acelaÕ semn de punctuaÛie am început s| am o stare de bien _tre în timpul lecturii, aÕteptând cu ner|bdare s| dau peste un alt "ca s| zic aÕa". Era siguranÛa c| sunt în dialog cu autorul, dialog, pentru c| Õi eu aveam reacÛiile mele la anumite afirmaÛii, Õi eu vorbeam în gând iar cel ce scrisese îmi r|spundea, uneori g|seam chiar r|spunsul aÕteptat dup| câteva pagini.

AÕ putea chiar afirma c| uneori l|sam cu bun| ÕtiinÛ| lectura pentru mai târziu, sau pentru mâine, ca s| pot prelungi aceast| întâlnire care m| încânta, m| stimula, m| fascina chiar. Este adev|rat, conotaÛiile filosofice ale romanului VoinÛ| de putere m| atr|geau dar nu numai. Lectura anume întârziat| mi-a dat Õi senzaÛia c| sunt într-o simfonie, auzem din când în când melodii,ceva în genul simfoniilor lui Mahler sau ale lui Bruckner, muzic| ce m|rea satisfacÛia lecturii ad|ugând o comunicare pe nivele profunde, comunicare pe care numai muzica o poate realiza. Nu întâmpl|tor Gabriela, dup| Õocul depresiv avea nevoie s| asculte muzic|, hrana sufletului.

Mârza, este Õi el un personaj cheie. Din aceeaÕi familie cu Grobei Õi cu Pirgu, parc-ar fi scos dintr-o pânz| de Bosh. Spre deosebire de Grobei si mai ales de Pirgu are momente în care devine chiar simpatic. Cu toate c| are putere si voinÛ| nu Õi-o va exercita pe Amedeu. Amedeu va c|dea singur datorit| unei lipse de voinÛ| vecin| cu indolenÛa, nu are nevoie s| fie lovit prea tare pentru c| echilibrul lui sufletesc este fals, de aceea el se va comfrunta cu fantoma voinÛei de putere.

Sufletul personajelor este disecat cu fineÛe pentru a ne ar|ta dac| mai se g|seÕte ceva acolo. ToÛi sunt oameni singuri, sau aproape singuri Õi care trec prin viaÛ| aÕa cum trecem fiecare, ca o rotiÛ| la un angrenaj, numai c| nu-Õi dau seama de asta Õi nici nu fac nimic ca s| fie într-alt fel. Poate c| numai M|riuÛan are o scânteie de conÕtientizare a pericolului pe care-l tr|iesc ei, eroii romanului. Nu are o soluÛie salvatoare si prefer| fuga din viaÛ|

Un alt cuvânt suprasolicitat, în afara celui de VoinÛ| de putere este cel de cinic. Nu cred c| este un personaj important c|ruia s| nu i se fi aruncat în faÛ|: eÕti cinic. Cam greu ca toÛi s| fie cinici sau macar o parte din ei. S|racul Diogene, se spune c| a ales s| tr|iac| într-un butoi, s| aib| o viaÛ| de câine, adic| s| fie mai aproape de natur|, s| refuze pl|cerile civilizaÛiei. Acum 20-30 de ani se numeau Hippy. Ei refuzau civilizaÛia, cu toate c| puteau s-o aleag|, Õi tr|iau în mici comunit|Ûi în care, din p|cate se cam fuma haÕiÕ, cânep| Õi marihuana. Breban are Õi comentarii sociale cu privire la situaÛia dinainte de 89 Õi cu cea postrevoluÛionar|. Cred c| abundenÛa "cinismului" în textul romanului aici trebuie c|utat|. Înainte de 89, noi, cei ce nu ne puteam mulÛumi numai cu ceva mancare Õi multe osanale, duceam o viaÛ| de câine. Alergam prin noroi, st|team la coad| pentru un pachet de unt Õi niÕte oase, vedeam pe tov. Õi pe tov. la TV, noroc c| mai citeam câte o carte bun| pe care o vorbeam între prieteni. Unii am avut viaÛa rupt| de social, fiecare, acas| la el îÛi tr|ia adev|rata viaÛ|. Dup| 89 totul s-a agravat. Libertatea a devenit numai aceea de a pleca din Ûar|- în|untru ne schimbându-se aproape nimic. ViaÛa de câine a continuat mai ales c| cei "aleÕi" spoliau liniÕtiÛi avuÛia naÛional| ajutaÛi de politicieni care d|deau legi pe jum|tate, astfel ca cei "deÕtepÛi" s| poat| fura în continuare liniÕtiÛi. Nici azi când suntem la porÛile UE în Ûar| nu este liber| concurenÛa Õi nu sunt sprijinite valorile. Nici nu s-ar putea altfel, hoÛii trebuiesc sprijiniÛi pentru c| sunt de-ai noÕtrii - la fel ca "pe timpuri" când un tov. care greÕea era totuÕi sprijinit pentru c| era un bun tovar|Õ. Altfel ar ieÕi valorile la iveal| Õi ce ne-am face? dac| cei capabili ar trece în faÛ|. ViaÛa de câine, viaÛa de câine, continu|!De aceea s| nu ne mir|m prea tare c| cinismul este atât de prezent in romanul contemporan al lui Nicolae Breban.

Dac| VoinÛa de putere este exersat| de toÛi, numai c| unii exerseaz| o fals| voinÛ| de putere, fantoma ei, care este o înÕel|ciune, dac| valorile sunt greu de stabilit, de oprit pe loc ca s| le apreciem, s| le recunoaÕtem deoarece tr|im o continu| transvaluare a tuturor valorilor, transvaluare ce pune în pericol chiar Õi VoinÛa de putere, ce ne facem cu Supraomul? Supraomul, poate fi Õi el fals, o fantom| de supraom. Nu am tr|it, unii din noi, supraomul nazist Õi fascist? Nu am tr|it, iar, o schimbare a imaginii supraomului, supraomul sovietic, stahanovistul, omul de tip nou al socialismului victorios? Tot atâtea fantome. Dar Bunavestire, falsa bun|vestire a ascensiunii lui Grobei, Ingerul de gips cu dramatica metamorfoz| a unui destin frânt din lips| de voinÛ|, un destin ce n-a fost s| fie "destin" Õi Drumul la zid cu imposibila întâlnire cu moartea, un personaj ce nici nu prea tr|ia. Nu este toat| opera lui Nicolae Breban o continu| c|utare a VoinÛei de putere, a valorilor, a transvalu|rii tuturor valorilor, o c|utare a supraomului? o veÕnic| reîntoarcere la acelaÕi, pentru c| noi oamenii, eu, omul determinat, nu un alt om ci acest om, eu, noi, suntem aleiaÕi cât vom tr|i.

Breban ne arat| fantoma VoinÛei de putere, a r|sturn|rii, a transvalu|rii tuturor valorilor Õi a supraomului pentru ca s| le putem recunoaÕte, nu este vorba s| recunoaÕtem fantomele, de ele ne-am cam plictisit, 45 de ani am tot tr|it într-o lume de fantome, ar trebui s| putem recunoaÕte VoinÛa de putere la care s| asociem noi valori Õi s| vedem unde poate fi supraomul? Fantomele ne sperie Õi este bine ca s| fim puÛin speriaÛi, totul ar fi s|-l recunoaÕtem pe cel ce vine, pe supraom, care ar fi bine s| fim chiar noi. Nu v| speriaÛi; poate exista Õi un supraom mai blând.

Nicolae Breban vorbeÕte foarte frumos despre doctorul Cehov care în piesele sale , la rândul lui ne vorbeÕte despre incomunicabilitate, despre oameni care sunt cam goi în interiorul lor Õi nu au ce s| comunice. Teatrul absurdului pare c| a continuat aceast| tem|. Ionescu, Becket, sunt doar câÛiva exponenÛi de seam|. De ce conferenÛiarul din scaunele este mut? Pentru c| nu are ce comunica. De curând am v|zut Õi ascultat opera Trei surori, de Peter E_tv_s. Textul, cântat în ruseÕte, redus la ceea ce libretistul a considerat c| este necesar, costumele, miÕcarea scenic|, muzica, totul a fost excepÛional. Am urm|rit reluarea spectacolului Õi l-am rev|zut. Incomunicabilitatea s|rea în ochi, numai c| cealalt| senzaÛie era mai puternic|- senzaÛia c| aceste personaje sunt lipsite de ceea ce Sfântul Augustin numea omul interior. Nu aveau nimic de spus Õi de aceea vorbeau, cântau, absurd, erau în plin dialog al surzilor. A propos; ce bine ne simÛim când suntem cu prietenii la o cârcium| de cartier, pe m|sur| ce aburii alcoolizaÛi ne cuprind fiecare începe s| vorbeasc| f|r| s|-i mai pese dac| cineva îi ascult|.

Era o vreme când nu beam nici un fel de alcool dar mergeam cu prietenii la câte o escapad|. Ei m| iertau Õi nu erau deranjaÛi, prea mult, de reÛinerea mea. Curios era c| Õi eu parc| m| abuream odat| cu ei. Tr|iam, prin simpatie, senzaÛia b|utorului f|r| s| beau. Poate c| era un fel de masc| pe care prietenii o acceptau.

Mascarea, o tehnic| antic|, recomandat| Õi de Nietzsche, este ca s| acoperi ceea ce eÕti. De ce s| acoperi? Ca s| nu atragi atenÛia c| nu esti ca ceilalÛi, c| eÕti sau c| nu eÕti, de aceea trebuie s| te maschezi. Eroii lui Breban poart| m|Õti, o masc| uneori conjunctural|, m|Õtile nu le porÛi tot timpul si apoi le mai Õi schimbi. În afara lui Amedeu, a femeilor lui, a lui GuÛu Õi S|r|Ûean, toÛi poart| câteodat| masc|. Asta înseamn| c| au ce ascunde. Unii vor s| se ascund| de, ceea ce am numit omul lor interior, alÛii vor s| se apropie de ceea ce simt c| r|bufneÕte în ei. Eroii lui Cehov, Ionecu sau Becket, nu poart| m|Õti, nu au ce acunde, sunt goi în interiorul lor. De fapt, omul lor interior exist|, este un personaj de care nu putem sc|pa, numai c|, din varii motive, prefer|m s|-l ascundem, s| zicem ca nu-i, c| nu exist|. Aceasta o facem, de obicei, cu ajutorul vorb|riei noastre, nimic nu poate ascunde mai bine decât cuvintele, cuvinte f|r| conÛinut. Cuvintele ne arat|, cuvintele ne ascund. Cum s| alegem cuvintele? Discut| cu omul t|u interior, descoper|-l, desv|lueÕte-l, scoate-l din ascunziÕul în care l-ai b|gat.

Cum spuneam, Mârza, Grobei, alias supermani, cu tot aspectul lor grobian au Õi p|rÛi care-i fac simpatici, nu pentru mult timp. Cum ar trebui s| arate supraomul pe care Zaratrusta l-a anunÛat?

În orice caz s| nu fie o fantom|! S| fie conÕtient de omul lui interior, s| nu-l ascund|, s| se împrieteneasc| cu el pentru c| este singurul lui sf|tuitor cinstit. Astfel de oameni au fost în trecutul omenirii, sunt Õi azi. Numai c| prim|vara, dac| mai sper|m în prim|var|, nu se face cu câteva flori care pot pieri sub ger. Prim|vara înseamn| un câmp înflorit! Împ|carea cu omul t|u interior nu este o tem| nietszchean|, dar poate fi o tem|...!

Acest| concluzie nu face parte, în mod direct, din cartea lui Nicolae Breban, ea mi-a r|s|rit în minte dup| ce Breban mi-a ar|tat fantoma! Poate c| este bine s| vedem fantomele ca s| le putem evita.